Fenomenul Piteşti Demascarea

Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea. "Fenomenul Pitesti" apartine aceluiasi registru, la care vine insa cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko (1888-1939), specialist in delincventa juvenila si partizan al reeducarii detinutilor tineri cu ajutorul detinutilor mai vechi, aflati pe calea cea buna, dar facand parte din aceeasi clasa de varsta. Virgil Ierunca povesteste una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra. Detinuti torturati cu un sadism de-a dreptul extravagant -- daca sadismul poate fi astfel --, tortionarii lor impunandu-le sa tortureze la randul lor, ca sa li se conteste insasi calitatea de victime. In ultima faza a ciclului, nefericitii sunt constransi sa-si tortureze cei mai buni prieteni, ca dovada a convertirii lor launtrice. Toata lumea a fost torturata, toata lumea a torturat. Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul sa intre in acest infern si sa-i devina istoric, pentru edificarea generatiilor viitoare.
Eugen Turcanu este unul dintre personajele cele mai crude si inumane pe care le-a putut naste comunismul din Romania, numele sau fiind aproape sinonim cu "reeducarea de la Pitesti". Nascut in ziua de 8 iulie 1925, in localitatea suceveana Paltinis, si omorat in ziua de 17 decembrie 1954, in inchisoarea din Jilava, studentul Eugen Turcanu a fost unul dintre cei mai infioratori tortionari din inchisorile comuniste, prin tortura el schimonosind si omorand nenumarati detinuti politici.
Eugen Turcanu se va casatori cu fiica unui comandant legionar, impotriva vointei tatalui ei, drept pentru care nunta a si fost savarsita in taina. Ca un fidel ascultator al ordinelor comuniste, fiind potrivnic legionarilor inca dintru inceput, Turcanu nu a fost acceptat niciodata in familia sotiei sale. Spre sfarsitul vietii insa, in procesul care i se va intocmi, in baza crimelor savarsite la inchisorile din Pitesti si Gherla, Turcanu va fi jertfit drept "tap ispasitor", fiind condamnat de comunisti pentru activitate legionara si incercare de rasturnare a ordinii comuniste.
Eugen Turcanu, calaul de la Pitesti
Eugen Turcanu s-a nascut in ziua de 8 iulie 1925, in localitatea Paltinis, judetul Suceava, in pofida faptului ca el marturisea ca este din localitatea Campulung Moldovenesc. Familia sa era una destul de numeroasa, parintii sai avand sase copii. Precum spuneam si mai sus, Turcanu s-a casatorit cu fiica unui avocat din regiune (comandant legionar). Cei doi vor da nastere la un singur copil, o fata.
Dupa data de 23 august 1944, se crede ca Turcanu s-a inscris in Partidul Muncitoresc Roman, un partid favorabil noilor idei comuniste. Vreme de trei ani, el va studia la Facultatea de Drept din Iasi, ocupand chiar si o functie in conducerea comunista locala.
In data de 25 iunie 1948, el va fi insa arestat, pentru partinire legionara, desi acest lucru nu poate fi verificat nici acum. Aceasta "partinire" implica nedeclararea faptului ca sotia sa era fiica unui legionar de seama. Dupa indelungate anchete, in ziua de 5 februarie 1949, comisia Tribunalului Militar din Iasi il va condamna la sapte ani de inchisoare, pentru "activitate legionara".
In inchisoarea din Suceava, studentul Turcanu se va imprieteni cu Alexandru Bogdanovici. Acesta din urma, impreuna cu alti cativa detinuti politici, care a cautat inca dintru inceput sa capete simpatia acuzatorilor, a inaintat conducerii comuniste o cerere speciala prin care cerea eliberarea, in urma fagaduintei de a renunta la orice implicare politica potrivnica statului si de a infiinta "Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste".
In mai putin de cateva luni, in data de 22 aprilie 1949, studentul Eugen Turcanu va fi transferat la inchisoarea din Pitesti. Inca din prima zi, Turcanu a cautat sa discute cu directorul inchisorii, angajandu-se astfel imediat ca informator asupra tuturor detinutilor din Pitesti. Urmarile aveau sa fie oarecum firesti: conducerea inchisorii ii acorda lui Turcanu beneficii suplimentare (hrana, miscare, libera trecere prin celule), iar el avea grija ca toti detinutii sa devina partizani ai ideilor comuniste, indiferent de mijloacele folosite.
Toti cei care l-au cunoscut pe Turcanu au marturisit intr-un glas, zicand asemenea lui Dumitru Bordeianu: "Turcanu era un barbat frumos, cu parul castaniu, spre blond, care, cand se incrunta, te inspaimanta. Corpul, bine proportionat, parea corpul unui atlet de performanta. Cand iti dadea un pumn sau o palma, te dobora la pamant. Cand se enerva, era atat de crud, incat distrugea totul in calea lui, ca un ucigas feroce. Mai era apoi si de o inteligenta iesita din comun si cu o memorie formidabila. Era insa atat de satanizat, incat nu mai stiai ce sa crezi despre el."
Procesul numit "de reeducare" a fost unul infiorator. Pentru inceput, Turcanu i-a identificat pe toti aceia care puteau constitui modele de urmat, varfuri de rezistenta si izvoare de incurajare pentru ceilalti. Mai apoi, toti acestia vor fi izolati, in regim special, intr-o margine a inchisorii. Continuarea a fost satanica, grupul condus de Turcanu avand un singur tel, anume sa-i faca pe detinuti sa renege tot ce au marturisit pana atunci, familia, credinta si neamul, si sa imbratiseze cu toata puterea convingerile comuniste. Calaii vor avea asupra detinutilor o libertate si o putere absoluta.
In ziua de 18 august 1951, tortionarul comunist Eugen Turcanu a fost mutat in inchisoarea din Gherla, spre a continua procesul de "reeducare" initiat la Pitesti. Datorita unor detinuti ajunsi aici, dupa ce au trecut prin penitenciarul Pitesti, mai toti cei inchisi in Gherla au cunoscut dinainte viclenia lui Turcanu si metodele lui de urmarire. Pentru aceasta, in cele patru luni de zile, cat a stat in Gherla, Turcanu nu a reusit sa implementeze aceleasi orori ca la Pitesti.
In data de 19 decembrie 1951, tortionarul Turcanu a fost mutat la inchisoarea Jilava. Nu dupa mult timp, atrocitatile savarsite de tortionarii condusi de Turcanu au fost mediatizate, drept pentru care acesta a fost condamnat de comunisti. Procesul tortionarilor, printre care s-a numarat si Eugen Turcanu, a inceput in luna septembrie si s-a terminat in luna noiembrie a anului 1954.
Concluzia ipocrita a procesului a fost urmatoarea: faptele lui Turcanu au fost o initiativa a lui Horia Sima (lider legionar) de a compromite regimul si guvernul roman, prin instiintarea tarilor imperialiste asupra atrocitatile savarsite de comunisti asupra detinutilor din puscarii. Astfel, in data de 10 noiembrie 1954, calaul-tap-ispasitor Turcanu a fost condamnat la moarte prin impuscare, hotararea fiind aplicata in ziua de 17 decembrie.
Share on Google Plus

About Unknown

This is a short description in the author block about the author. You edit it by entering text in the "Biographical Info" field in the user admin panel.
    Blogger Comment

0 comentarii :

Trimiteți un comentariu

la intamplare