CUM SA INCEPI O REVOLUTIE documentar online subtitrat
Cu titlul original „How to start a revolution”, acest film documentar este povestea remarcabilă a revoluțiilor moderne, a capacității oamenilor de a schimba lumea în care trăiesc și pe oamenii care îi conduc. Filmul relevă pentru prima oară povestea lui Gene Sharp, nominalizat la Premul Nobel, cel mai mare expert din lume în domeniul revoluțiilor non-violente. Regizorul Ruaridh Arrow ne arată cum a reușit munca lui Sharp să ofere noii generații de lideri revoluționari armele de care au nevoie pentru a-i răsturna pe dictatori. Ne arată cum cei 198 de pași spre schimbarea non-violentă a unui regim au inspirat revoluțiile din Serbia până în Ucraina și din Egipt până în Siria. Pentru a realiza acest film, regizorul a înnoptat în Piața Tahrir din Cairo în timpul celei mai tensionate perioade a revoluției din februarie. I-a cunoscut pe liderii mișcării pro-democrație din Siria, dar și pe cei responsabili de răsturnarea dictatorilor din Serbia și Ucraina. Filmul ne mai arată că social media a devenit o amenințare la adresa dictatorilor, ceva de neimaginat în urmă cu un deceniu. ilmul se concentreaza cel mai mult asupra cazurilor revolutiilor moderne din Serbia si Egipt, acolo unde miscarile au si inregistrat cel mai vizibil succes. Lasand la o parte naratiunile (necredibile) ale “eliberarii” si “rasturnarii dictatorilor”, dincolo de (si mai necredibila) “inocenta” politica a lui Gene Sharp si a colaboratorilor sai, ceea ce intereseaza in acest documentar este GANDIREA STRATEGICA: cum anume e gandita, planificata si pusa in aplicare o miscare sociala non-violenta capabila sa darame regimuri aparent solide si represive? Gene Sharp a sintetizat 198 de tactici care ar trebui aplicate, in functie de context, pentru a obtine o astfel de miscare sociala (desi aplicat si la noi, Gene Sharp nu este tradus in romana, din cate se pare). Identificarea unui simbol unificator, folosirea unor zgomote specifice (bataia in cratite, de pilda), un anumit program (timing) al protestelor stradale menit inclusiv bruierii informatiilor din mass-media oficiala, raspandirea prin “contaminare” sociala a simbolurilor de lupta ale “spiritului” sau (unde sunt deosebit de utile retelele sociale), afisarea explicita a intentiei non-violente (oferirea de flori jandarmilor, postarea in prim-plan a femeilor/fetelor, a copiilor etc.) si multe altele NU SUNT ACTIUNI IMPROVIZATE, CI TACTICI PLANIFICATE. proteste-primaria-cluj-rosia-montanaSi daca, la parcurgerea paragrafului anterior, ati identificat cateva elemente cheie ale protestelor pentru Rosia Montana, nu este o simpla coincidenta (celebra frunza si sloganul uniti, salvam; folosirea pet-urilor pentru ritmul sacadat; timingul protestelor de amploare programate in weekend, cand e maxim de audienta si de flux de participanti; ramane totusi o enigma faptul ca protestatarii si-au ostilizat de la bun inceput o parte a presei – totusi, asta nu corespunde tacticii “cooptarii pilonilor regimului”…). Totul corespunde atat unei realitati de pe teren, cat si unui scenariu. Cine e insa regizorul? In ciuda faptului ca elementul de tactica este prezent, in mod evident, in aceste proteste, nu este la fel de evident care este scopul lor si cine ar fi beneficiarul. Totusi, asa cum arata si documentarul, o astfel de “revolutie” moderna este indreptata, de regula, impotriva unui regim, a unui tiran. In cazul nostru, acest tiran pare ca lipseste, ca si regimul. Si aici este o mare diferenta intre protestele de anul trecut, legate mai ales de presedintele Basescu, si cele de anul acesta. Cele din 2012 aveau un obiectiv clar: Jos Basescu. Dar nu aveau tactica. Erau simple stari de spirit defulate in proteste de strada si, de la un anumit moment dat, intretinute artificial de televiziuni. Or, televizorul nu creeaza miscari sociale si nici revolutii, ci, cel mult, le transmite. Cele de anul acesta au tactica si, in plus, au si publicul adecvat: oamenii activi, educati mai mult decat media, care vibreaza la ideea de fraternizare si solidarizare pentru o cauza. Insa lipseste tocmai… cauza (si poate tocmai din aceasta …cauza sunt atatea grupari care vor sa-si anexeze ideologic miscarea sociala starnita). Sigur, putem spune Rosia Montana, insa aceasta este doar un simbol si-un pretext. Cel putin la maniera in care sunt mobilizati oamenii s-ar parea ca se doreste mai mult sau, poate, mai putin. Poate se doreste instaurarea unui fel de haos institutionalizat sau, la capatul celalalt, pur si simplu un esec planificat chiar al obiectivului stoparii RMGC, lucru ce ar avea consecinte catastrofice pentru urmatorii ani in materie de rezistenta a societatii vs impunere cu forta a “proiectelor” de jaf capitalist. Sau, poate, e prea devreme sa ne pronuntam. Si da, evident, Soros se afla nu doar in spatele unor ONG-uri ce participa si/sau organizeaza protestele legate de Rosia Montana, ci si in spatele revolutiei anti-Milosevici din Serbia documentata in film (vezi mai jos). Sunt finantate, adica, adevarate grupari de “revolutionari profesionisti” care, insa, nu buchisesc pe de rost Ce-i de facut a lui Lenin, ci micile manuale ale lui Gene Sharp. A nu se intelege ca dezavuam protestele. Este bine, insa, sa nu ne ingaduim naivitatea si nici sa fim prea “inocenti“. Nevoia oamenilor de a protesta fata de nedreptate, de a-si face auzita vocea, de a se solidariza, cu siguranta este autentica si spontana. Este ceea ce nu inteleg cei care neaga orice consistenta/autenticitate a acestor proteste pe motiv ca e Soros in spatele lor sau ca participantii ar fi “basisti” si ecologisti de ocazie. La fel de sigur, insa, este ca organizarea protestelor nu este spontana, nici improvizata. PS: a nu se intelege ca miscarile sociale pornite dupa indicatiile lui Gene Sharp sunt fara victime. Non-violenta inseamna doar ca “revolutionarii” nu-si propun sa cucereasca puterea prin asalt armat asupra regimului, pe fondul rascularii multimilor. Reactia violenta a acestuia nu este ocolita, ci dimpotriva, se incearca folosirea acesteia tocmai prin afisarea abuzurilor sau crimelor sale represive care trezesc repulsie si delegitimeaza odata in plus regimul pe plan intern si extern. In cazul esecului, rezultatele pot fi insa catastrofale si se pot transforma in razboaie civile cum e cazul Siriei.
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu